Budapest 6-14 decembrie

După 9 luni de pauză, de lene și treabă prea multă, cu călătorii nedocumentate în Panama City, în San Jose, în Valea Jiului (de două ori), în Chișinău (de două ori), în Wiesbaden, Mainz, Stuttgart,Frankfurt, în Alexandria, în Beograd, Zagreb, Venezia, Vilach, Ljubljana, Split, Korcula, Sarajevo, Mostar, în Piatra-Neamț, Cluj, și Tîrgu-Mureș, tzestoasa traseistă revine. Și promite să documenteze lafel de obositor ca până în februarie și să scrie numai cu diacritice.
Deeci, am ajuns în Budapest, la invitația companiei de teatru Pano-Drama, la un workshop de documentare pe subiectul crimelor cu motivație rasială împotriva romilor din Ungaria din ultimii 2 ani.
După cum este deja (prea) cunoscut, în Ungaria partidul de extremă dreaptă Jobbik, care avea și o organizație para-militară fascistă - noua gardă maghiară, intrată de curînd în afara legii, a intrat în parlament și în coaliția de guvernare. cu o campanie agresivă anti-romi pe lângă care ”scăpările” politicienilor români par (deși nu sunt) minore... perioada de popularitate a Jobbik coincide și cu un număr de crime și tentative de omor, prin incendiere și împușcare, asupra unor familii de la marginea satelor de romi. cocktail-uri molotov, case arse din temelii, copii de 4 ani împușcați și motocicliști cu arme automate. astea-s banalitățile, cred adevărate, pe care le găsește oricine pe internet.
O descriere în amănunt a contextului și a crimelor în raportul Amnesty International.
Mai multe sper să aflu în continuare.
Deocamdată stau într-un apartament aproape de centrul turistic, cu Mihaela și cu un dramaturg englez care îmi spune că e în căutarea unei forme de teatru atât de propagandistică încât să manipuleze pe TOATĂ lumea. știe că e imposibil, dar zice că trebuie să ne punem mize mari. sunt de acord. eu am camera cea mai mică și cu caloriferul stricat așa că mă încălzesc la un radiator. mâncăm ceva noodles chinezești destul de bune, la unul dintre puținele locuri ieftine din centru. Colegul nostru se plânge că în Anglia teatrul s-a umplut de pop-stars și toată lumea lucrează pentru bani. zice că puțini dramaturgi ar fi de acord să lucreze dacă nu ar fi plătiți. zice că și-a dat seama că asta e o fundătură așa că a renunțat deodată la toate angajamentele, a plecat în research vreo lună prin Japonia, iar acum s-a mutat din apartamentul din centru înapoi la maică-sa și e absolut falit. zice că de la workshop-ul ăsta ar vrea să afle și care sunt prejudecățile lui. că noi în zona artistică o ardem așa deschiși și liberali și ar fi interesant să vedem până unde merge deschiderea asta. și unde devenim și noi intoleranți. mă gândesc și eu la prejudecățile mele... nu îmi găsesc niciuna :))))))))))))))))))))))))

Carribean Boat

Dupa lungi asteptari in port, ne imbarcam pe o panga micuta, cu motor zdranganitor si capitan solid, urmatorii: 14 adulti, intre care eu si matei suntem singurii straini; 4 copii (fetite) cu varste aproximative intre 4 si 12 ani; doi sugari; 3 caini care arata maidanezi, super-panicati, tinuti cu sfoara de gat de stapana si inghesuiti la picioarele noastre; un papagal colorat si lafel de panicat. in aceasta formula 14+4+2+3+1+capitan gonim prin marea caraibelor spre Laguna de Perlas...

Bluefields/Puerto

Soda del Puerto

In asteptarea barcii noastre, intrebam in port unde putem bea o cafea si niste baieti ne recomanda locul de mai jos. eu iau un suc care se cheama Grenada, are multa gheata si nu reusesc sa identific din ce fruct este stors. dar e bun. matei comanda ceva mic dejun cam scarbos + o cafea (se pare) buna. langa noi la o masa mai sunt doi domni amarati care iau micul dejun la birtul portului. doamna care ne serveste (impropriu spus, de fapt doar prepara mancarea si bautura, iar noi le luam de la "bar" :) e hotarata si cam ursuza. peretii sunt pictati cu fructe, fata de masa lafel, atmosfera e sleezy-funky. Iata:

Carribean Bits in Bluefields

Bluefields e un oras-port la marea caraibelor, colorat, pestrit, aglomerat, incurcat, potential periculos, populat de meztisos si de descendenti ai africanilor din jamaica. noi ajugem aici pentru o noapte+o zi in drum spre Laguna de Perlas. vibe-ul orasului e foarte misto, foarte viu, oamenii sunt zgomotosi si zambitori, totul e inflorat si colorat, pe ritmuri de reggae. ne cazam la un hotel ok, pe strada principala, aproape de politie, unde ne intampina o negresa mare si interesata de i-pod-uri. tot ea ne recomanda un restaurant pe malul marii, unde mancam niste shrimpi de senzatie - mai intai un asa-numit shrimp cocktail/varianta carribe - crevetii gatiti intr-un sos superbun pe baza de lamaie, praz, rosii, si alte mirodenii. apoi creveti empanadas, adica pane. perfecti. a doua zi ne trezim de dimineata si mergem in port. ne luam bilet, dar mai avem de asteptat vreo ora, in care ne invartim prin oras. iata-l:

El Rama Stop

El Rama e un orasel murdar sarac si agitat in care ne facem schimbul autobuz-barca pentru Bluefields, orasul cel mai mare de pe coastra caribeana a nicaraguei. nu sunt prea multe de facut aici. totusi, poti sa il saluti pe iisus in mijlocul orasului... sa bei ceva la bar las vegas... sa te uiti la un meci de fotbal de prima liga nicaraguana... sau sa astepti linistit barca.

Chesiiiiiiooooos

33 de grade celsius afara. vreo 42 in autobuz. in schoolbus. galben. soare. rugina. caldura. pantalonii se lipesc de vinilinul scaunelor. pielea se lipeste de vinilinul scaunelor. managuamanaguamanaguamanaguamanagua. ramaramaramaramarama. masayamasayamasayamasaya. fiecare ajutor de sofer urla directia autobuzului. urca o doamna cu un copil mic cu capul mare care seamana izbitor cu mini-me. incepe sa cerseasca. scutura de umar fiecare pasager. deocamdata suntem doar vreo 10, dar tot urca oameni. urca o femeie cu bauturi in punga. are cateva zeci de pungi colorate. sodas... sodas...sodas frescos... oamenii cumpara, sparg plasticul cu dintii si beau asa, din punga. femeia cu sodas o asteapta rabdatoare pe cea cu copilul. cersetoarea termina turul autobuzului si se aseaza calma cu copil cu tot pe un loc din spate. ramaramaramaramaramaramaramaramaaaaaaa. urca tot mai multi oameni, se aseaza cate trei pe bancile lipicioase. muste, caldura, soare, tipete, sarsanale, genti, un vanzator de ceasuri, frescos, frescos, frescos... urca o grasa. Chesiiiiooooos. Chesiiiioooos. Chesiiioooos. nici nu imi dau seama cum se prinde ca cineva vrea. parca fara sa faca omu niciun semn il simte pe cumparator. autobuzul porneste in sfarsit. in spatele femeii cu quesillos a aparut inca una, tot grasa, cu sortulet, tot cu quesillos. striga amandoua... chesiiiooooos. prima incepe sa onoreze o comanda. scoate un lighean, din lighean o tortilla, dintr-o punga de plastic o felie de branza, din alta casoleta un pumn de varza. isi tine echilibrul perfect. autobuzul goneste. franaaaa. chesiiioooooooooos. miroase a varza in tot autobuzul. femeia se sprijina de un spatar cu spatele, iar cu mainile toarna smantana in tortilla infasurata ca un fel de saorma. se sterge pe sort de unsoare si imparte saormele. apare un orb obez, pe la vreo 18 ani, cu ochii lipiti, condus de un baietel, se tine de scaune si trage oamenii de maneca. unii ii dau bani. chesiioooos. a doua femeie grasa se apuca si ea de treaba. chesiiiiiooooos. prima deja a vandut vreo 6 bucati. fara sa scape nimic pe jos, fara sa murdareasca pe nimeni. orbul trece de femeia cu quesillos, amandoi se imping in oamenii de pe scaune. orbul se asaza linistit in spatele meu, pe un scaun gol. franaaaaaaa. chesiooooooos. urca altul. frescoooooos. sodaaaas. chesiiiiooooos. apare un baiat tanar, imbracat cuminte, ajuta o baba sa isi care sarsanele de rafie. baba se asaza in mijlocul schoolbus-ului, pe saci. tanarul amabil si civilizat incepe sa predice. turuie intruna ceva legat de dumnezeu, de bine si rau, de faptele oamenilor. chesioooooos. chesiiioooos. autobuzul nu mai pleaca. vinilinul lipeste. miroase a varza. chesiiooooos. ne uitam pe geam. soferul si ajutorul de sofer incarca rabdatori niste pachete care par de detergenti. sau de ingrasaminte. chesioooos. cred ca sunt peste 200 de pachete. oamenii le incarca unul cate unul. baiatul continua sa predice. vorbeste tare, cu aplomb. in spatele lui a urcat unul care vinde vitamine. predicatorul scoate si el ceva pliante pe care incepe sa le vanda prin autobuz. chesiiooooos. celalalt imparte in stanga si-n dreapta vitamine negre. chesiiiiooooos. ma uit deasupra oglinzii soferului. the safety of your children is our responsibility... porniiiiiiim. in sfarsit. chesiiiiiiiiiiioooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooos.

*am facut cam 10 astfel de drumuri cu schoolbus-urile prin nicaragua si nu am simtit niciodata miros de transpiratie.
**in toate aceste drumuri nimeni niciodata nu a tipat, nu s-a rastit, nu s-a certat, nu a injurat, nu a intrebat soferul de ce stam atata timp in drum sau pe doamnele grase de ce sunt trei care vand acelasi lucru intr-un autobuz supraaglomerat. da, suntem pe un alt continent.









Si, tot pentru atmosfera, iata-l pe starul local, Gustavooo Leyton :)

Lizard on the Wall

Un Geko mic pe tavanul hotelului din Managua. care by the way e foarte cozy, cu o camera mare cu pat dublu+pat simplu si hamac afara. tinut de o familie, al carei baiat ne cere 20 de dolari sa ne duca cu masina pana la statia de autobuz pentru Bluefields la 5 dimineata. altfel e baiat simpatic, a auzit de Gica Hagi si de Dan Petrescu si crede ca si Penev sau Pancev sunt tot nume romanesti.

Leon Colonial Afternoon

Dupa un nou drum suprarealist cu school-bus-ul nicaraguan (despre asta in alt post) ajungem in Leon si luam un taxi pana "in centru", care e de fapt doar la cateva strazi distanta. cladiri de secol XIX, biserici imense (cea mai mare catedrala din america centrala........) lume multa, case la strada, colorate strident si in exterior si in interior, cu usile larg deschise, prin care se vede direct camera de zi (aici, in orasele mai mici casele nu au aproape niciodata hol). oameni agitati veseli galagiosi. cateva carciumi prietenoase si o galerie de arta, mai mult de pictura central-americana de secol XIX si XX, in care nu ai voie sa fotografiezi. si de fapt nici nu prea e mare lucru de fotografiat. Plus cea mai buna masa din nicaragua spaniola.

Managua by Taxi

In sfarsit, dupa o plimbare de vreo 10 minute si niste copii care se tot iau dupa noi si carora le dam un suc, ne hotaram sa parasim Managua pentru o dupamasa in Leon, oras colonial cu cladiri vechi lume pestrita si mancare buna (dupa cum zice lonelyplanet). oprim un taxi si ne urcam in spate. in fata este alta doamna, dar in america centrala asta nu este o problema. oamenii sunt rabdatori, taximetristul o va duce intai pe femeie, dupa care pe noi. doamna respectiva merge se pare fix in celalalt capat al orasului, asa ca facem o plimbare de doi dolari si aproape ora prin orasul fara centru. din mahala in mahala, bag cate o fotografie...